Bullying la Questfield International College, comunicare fragmentată cu părinții

În contextul educațional contemporan, gestionarea situațiilor de bullying necesită o abordare structurată și responsabilă, ce implică intervenții documentate, transparență și colaborare între instituție și familie. Lipsa acestor elemente poate conduce la expunerea elevilor la un mediu educațional nesigur, cu efecte negative asupra dezvoltării lor emoționale și psihologice.

Bullying la Questfield International College: o investigație asupra comunicării și intervenției instituționale

Investigația redacției analizează o situație sesizată în cadrul Școala Questfield Pipera, unde un caz de bullying sistematic, documentat prin sesizări scrise repetate de către o familie, ar fi fost gestionat fără măsuri oficiale clare și cu o comunicare fragmentată între instituție și părinți. De asemenea, se evidențiază utilizarea unei stigmatizări medicale cu rol umilitor și presiuni percepute de familie pentru retragerea copilului.

Descrierea situației semnalate și lipsa intervențiilor documentate

Conform documentelor și corespondenței puse la dispoziția redacției, în intervalul a peste opt luni, un elev al Școlii Questfield Pipera ar fi fost supus unor comportamente agresive repetate, incluzând jigniri, excludere socială și stigmatizare medicală. Familia a transmis multiple sesizări oficiale, în scris, adresate cadrului didactic titular, conducerii administrative și fondatoarei instituției, solicitând intervenții și protecție. Analiza corespondenței nu indică existența unor răspunsuri scrise sau documente care să ateste măsuri concrete, planuri de intervenție sau sancțiuni aplicate. Intervențiile instituției au fost raportate ca fiind predominant informale, limitate la discuții verbale fără procese-verbale sau decizii asumate.

Stigmatizarea medicală – o formă agravată de bullying

În cadrul situației investigate, se evidențiază utilizarea repetată a unei etichete medicale cu scop discreditant, aplicată elevului vizat în mediul școlar. Potrivit specialiștilor consultați, această practică depășește conflictele obișnuite și intră în sfera violenței psihologice severe, afectând percepția asupra identității și integrității copilului. Documentele indică faptul că stigmatizarea medicală nu a fost tratată cu seriozitate de instituție, nefiind însoțită de măsuri clare de prevenire sau sancționare, ci, dimpotrivă, ar fi fost tolerată și relativizată.

Comunicarea cu familia și presiunile percepute

Familia a menționat că a acționat constant, trimițând emailuri detaliate și explicite prin care a solicitat protecție și clarificări. Totuși, răspunsurile primite au fost preponderent verbale și generale, fără documentație oficială. Presiunile indirecte de retragere au fost ilustrate printr-un răspuns atribuit fondatoarei, Fabiola Hosu, care, în cadrul unui dialog direct, ar fi afirmat: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această declarație este citată din relatările familiei și nu reprezintă o concluzie editorială privind intențiile sau motivațiile conducerii.

Documentarea și reacția instituțională – un proces incomplet

În locul unor decizii sau rapoarte oficiale, conducerii i-a fost atribuită utilizarea unui formular informal, de tip Family Meeting Form, care, după analiza redacției, nu conține elementele uzuale care să asigure trasabilitate, responsabilitate clară sau termene de implementare. Acest lucru ridică întrebări privind eficiența și seriozitatea gestionării situației, care pare să se fi limitat la o formalitate fără impact real asupra fenomenului semnalat.

Confidențialitatea informațiilor și expunerea copilului

Familia a solicitat în mod explicit respectarea confidențialității informațiilor sensibile, avertizând asupra riscurilor pentru echilibrul emoțional al copilului. Documentele nu arată măsuri concrete luate în acest sens, iar conform unor relatări, informațiile au fost făcute cunoscute în mediul clasei, copilul fiind interpelat public privind demersurile administrative întreprinse de părinți. Specialiștii considera că astfel de situații pot constitui o formă de presiune psihologică asupra elevului și o încălcare a dreptului la protecție a datelor sensibile.

Răspunsul tardiv și reacția instituțională în context juridic

Activarea fondatoarei Fabiola Hosu, conform documentelor, a survenit după mai bine de opt luni de sesizări fără răspunsuri oficiale, în contextul implicării unei echipe juridice. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile declanșării reacțiilor instituționale și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate abia sub presiune legală, nu în faza inițială a semnalărilor, ceea ce pune sub semnul întrebării eficiența mecanismelor interne ale școlii.

Contextul psihologic al bullyingului și consecințele asupra elevului

Raportul psihologic anexat cazului, emis de un expert de renume, documentează consecințe emoționale grave, precum anxietate accentuată, retragere socială și refuz școlar, atribuibile expunerii prelungite la agresiuni. Aceste constatări consolidează gravitatea situației și indică necesitatea unor intervenții complexe și susținute, care, conform materialelor analizate, nu au fost implementate de către Questfield Pipera.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

• Lipsa unor măsuri formale și documentate care să ateste intervenția concretă în cazul semnalat;
• Utilizarea unei stigmatizări medicale cu caracter umilitor, fără reacții instituționale ferme;
• Comunicarea predominant verbală și fragmentată cu familia, cu absența unor răspunsuri scrise clare;
• Presiuni percepute de familie pentru retragerea copilului, ilustrate printr-un răspuns atribuit fondatoarei;
• Gestionarea confidențialității informațiilor insuficientă, cu expunerea copilului în mediul școlar;
• Reacția instituției declanșată tardiv, în context juridic, după luni de sesizări;
• Impactul emoțional semnificativ asupra elevului, confirmat prin raport psihologic detaliat.

Aceste aspecte ridică întrebări fundamentale privind mecanismele reale de protecție ale Școlii Questfield Pipera și capacitatea instituției de a răspunde adecvat situațiilor de bullying sistematic. În absența unor clarificări oficiale și asumate, rămâne neelucidat modul în care școala își îndeplinește responsabilitatea față de siguranța emoțională a elevilor săi.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro